Traditia…nu stiu de unde vin anumite obiceiuri, dar cred ca toate au avut un rost, un sens primordial in viata celor care le-au creat; imi inchipui ca acei oameni care au dat nastere unui obicei au simtit ca viata lor are nevoie sa fie punctata printr-un moment special, un ritual, un gest iesit din cotidian.
Oamenii se casatoresc…e o traditie…daca ma intrebati de unde a pornit , nu o sa va pot raspunde. Cu siguranta, oamenii din epoca de piatra nu se casatoreau. ..aveau mult prea multe treburi pe cap, banuiesc, ca sa fie romantici… dar apoi oamenii au evoluat, incet, incet…si, undeva in timp, au inventat casatoria…hmm…evolutia asta…complicata chestie… e citeodata un proces de sute de mii de ani…care ne trece intr-o singura noapte prin inima, atunci cind alegem sa gindim cu ea…
Nu cred in sisteme, o institutie a casatoriei suna de-a dreptul ridicol…dar cred cu toata fiinta in zimbete: in zimbetele si risetele celor dragi care se bucura pentru bucuria mirilor, care este si bucuria lor. Cred in lacrimi de bucurie, prelinse pe obrajii mamei mele si ai mamei iubitului meu, cred in stringerile de maini emotionate si mindre ale tatilor…cred in cavaleri care ingenunchiaza cerind mina iubitei…
Nu cred in ofiteri de stare civila plictisiti, inveliti in diagonala de un steag decolorat de vreme si de detergentul nevestii…si nici in preoti care iti garanteaza un contract in fata unei fiinte superioare…inclin sa cred, cu voia dumneavoastra, ca acea fiinta superioara traieste in mine pentru ca iubesc…
Ne este frica de cuvinte, pentru ca altii inaintea noastra le-au murdarit sau pur si simplu pentru ca au devenit un cliseu: Casatorie..hmmm.. simt deja pietrele de moara care-I atirna cuvintului astuia de git… Uniune …of, oare de ce ma gindesc la sindicate si proteste cetatenesti? “Uniune in fata” (asta e deja o sintagma) in fata lui D-zeu, in fata lumii..sau mai bine zis de gura ei..de gura parintilor, de sfatul prietenilor, de impinsul de la spate al prietenilor, de panica virstei de 30+, repede , cit mai este la promotie, de gura tirgului, ca sa fii “femeie la casa ta”…fiindca trebuie…fiindca asa se face…
Of, rinduiala asta facuta de altii, dragii mei, cum ne face uneori nu doar sa uitam esentialul, ci chiar sa nu ne ne gindim macar la el…si apoi urmeaza frica…oh, dar cite sechele adunam de-a lungul anilor, cit de mult ne dor anumite amintiri si cum nu lasam regretele sa se duca uneori...pur si simplu…sa plece…daca parintilor nostri le-ar fi fost frica,noi nu am mai fi existat, daca tuturor indragostitilor le-ar fi frica, multe iubiri nu s-ar implini, de unde teama asta de a nu gresi si de ce vrem oare sa fim perfecti? Nu suntem noi, oamenii, cei mai frumosi atunci cind alegem sa facem o baie in mare la 3 dimineata , desi stim ca ne va fi frig cind vom iesi din apa?
Eu aleg cuvintul “Nunta”… o nunta nebuna, o nunta fierbinte, intr-o seara de august, facuta afara, in curtea bunicii, acolo unde, la rindul lor, parintii mei au avut o nunta de pomina… o petrecere in care fiecare se intoarce in propria tinerete, o nunta la care se danseaza in curte descult… unde se va face loc in jurul miresei atunci cind isi va invirti rochia de vara inflorata si nu alba cu trena …cu un mire cu nasturii de la camasa sariti de atita zbintuit, cu o soacra mica ce si-ar rupe pantofii in ritm de Phoenix, o nunta cu unchi beti, care ar povesti vrute si nevrute, cu matusi izbucnind in plins de nostalgie , cu accidentele de rigoare, precum rasturnatul oalei cu sarmale si dopuri de sampanie sarite in decolteu, un chef cu bancuri si povestiri din tinerete ale celor dragi, pe muzica preferata a mirilor..bine-nteles.
Da, asta chiar as vrea…s-ar putea ca asta sa fi fost motivul pentru inventarea casatoriei…o mare petrecere …o petrecere pentru faptul ca doi oameni se iubesc si vor sa se iubeasca pina la adinci batrineti…si vor sa o strige in gura mare… pentru ca dragostea trebuie punctata printr-un “moment magic”….pentru ca este magica.
Cred ca in orice mariaj care a durat mai mult de o saptamina, exista deja bazele unui divort. Ideea este insa sa gasesti, si sa continui sa cauti, motive pentru a ramine casatorit. Fiindca o casatorie reusita inseamna de fapt sa te re-indragostesti de nenumarate ori, mereu de aceeasi persoana. Nimeni nu a spus ca este usor, dar unde este frumusetea in lucrurile usor de atins? Pina la urma, nu lanturile oficiale tin doi oameni laolalta, ci mii si milioane de fire subtiri si invizibile, care se leaga si se intrepatrund de-a lungul anilor.
Nu sunt convinsa ca oamenii ar trebui sa se casatoreasca, nu stiu ce le aduce asta in plus fata de atunci cind nu erau casatoriti. Dar sunt atitea momente magice care se creeaza cu ocazia unei nunti, inainte si in timpul ei…incit s-ar putea sa merite traite.
Pentru ca exista ceva sfint in fiecare nunta traita si simtita cu adevarat, ceva sacru pe care nu il pot explica in cuvinte... http://www.youtube.com/watch?v=nLLEBAQLZ3Q
Evolutia asta…e un proces de sute de mii de ani…si s-ar putea sa nu fie mereu inspre viitor…ci uneori inspre trecut, traditie si inspre noi insine.
