Am invatat, de curind, ca in viata trebuie sa observi dungulitele albe. Din orice. Ma uit inspre munti si imi dau seama ca aproape nimic din "ceea ce conteaza" nu conteaza. Dar muntii "conteaza" intotdeauna. Am invatat ca niciodata nu trebuie sa iubesti un om care este usor de escaladat. Am invatat ca prietenii adevarati fac parte din suma lucrurilor tale, asa cum tu faci parte din suma lucrurilor lor. Ca nu exista prieteni adevarati facuti la bere, pe ritm de muzica sau in nebunia dansului;
Mie chiar imi place soarele. Il simt intrandu-mi prin geaca de blugi, prin tricou, spre piele...si cautindu-si loc in inima mea, unde se aseaza si incepe sa construiasca; vad castele de nisip, oameni de lumina, lucruri care imi vorbesc; trebuie doar sa asez caramizi in locul nisipului din castele, sa deschid fereastra pentru ca lumina sa intre si...intotdeauna, sa-mi las intuitia sa curga....
Sunt aici. Acum. Eu, cu mine. Fiecare lupta este a mea. Si e frumoasa. Traiesc. Am foarte putini oameni care ma simt si prea multi care ma cunosc. Dar din "suma" lucrurilor mele fac parte doar primii. Cu timpul, inveti sa separi. La inceput, totul te doare; pentru ca mai apoi sa zimbesti inspre tine cu condescendenta copilului care creste.
Viata mea nu se compune din "mici momente care iti condimenteaza ziua". Puzzle-ul lumii mele nu se compune din bucati de oameni, din zimbete fugare, din flirturi care pe moment ma intregesc, din flori minunate astazi, dar rupte din copac, pot de 10 ori mai mult decit valul care ma poarta cu el. Am dioptrii 0, urechile mele nu aud, ci asculta, corpul meu nu simte, ci se cutremura.
Nu sunt o femeie, nu sunt un copil, nu sunt un om, ci o vibratie. Sunt eu. Nimeni nu ma poate atinge, decit daca eu aleg sa fie asa. Am de invatat, dar nu pot fi educata. Nu stiu ce e aia societate, nu inteleg politica, muzica moderna si nici oamenii care traiesc in realitate. Poate sunt prea tinara, poate sunt asa, sau altfel, sau nu stiu cum: dar sunt eu: nu stiu de ce lume apartin, dar sunt convinsa ca apartin de lumea mea, stiu ca apartin ierbii, padurii si zapezilor mai mult decit apartin oricarui om, stiu ca viata mea de aici este un joc, de unde trebuie sa trec la nivelul doi...pentru a juca un altul, si mai interesant....si mai stiu ca totul in jur imi zimbeste.
Sunt a mea, a mamei si a tatei, a iubitului meu si a prietenei mele cele mai bune...iar in rest...nu sunt decit, din nou, a mea, a catelusilor cu miros de lapte si a verdelui crud de primavara.
Incepind de azi, nu mai dau nimic oricarui om care trece. Sau care imi trece. Sau caruia ii trec.
In schimb, voi oferi zimbete; intinderi de maini, si nu intinderi de inima; priviri, dar nu pe mine in privire ; raze de soare, dar numai pe timp de eclipsa.
Sunt eu. Imi place sa ma opresc din drumul spre serviciu si sa stau sa ascult. Si…aud. Aud fiinte care nu si-ar fi dorit poate sa se regaseasca acolo, in zumzetul altei fiinte, numite oras. Atunci incep sa privesc pamintul jilav al zorilor, treaz ca si mine, de la ora 5, desi poate nu si-ar fi dorit shiftul de dimineata, dar nimeni nu l-a intrebat. Am surori, in copaci, se numesc pasari cu ciocul galben pt mine, in franceza li se spune « pie », dar sunt absolut convinsa, nu stiu de ce, ca ele nu stiu cum li se spune in franceza.
Cred ca o multime de oameni nu stiu cum li se spune in alte limbi, ca….sa zicem… de exemplu…in limba mea. Iar eu am o multime de cuvinte.
Eu sunt aici. Mie imi plac oamenii mari in minte si copii in suflet si niciodata invers. Mi-e dor de curatenie, de inocenta, de ardeleanul de la munte care nu doar sta…..ca la cimpie, ci si cugeta…ca la munte.
Nu ma dau nimanui. Sunt a mea, viata imi curge prin vene, privirea mi se ridica, nu alerg niciodata, decit cind iubesc. Merg mai incet acum, iubindu-ma mai intai pe mine pt a-i putea iubi pe ceilalti, un om intr-un tricou verde iese dintr-o curte, s-a deschis magazinul de la colt, ce bine, voi lua o sticla de lapte, cerul se aprinde incet in portocaliu, soarele imi zimbeste de dupa colt….iar eu…eu sunt suma tuturor lucrurilor. Orice altceva dauneaza grav sanatatii.
